Instalațiile de la Termocentrala Turceni nu au oprit norul de cenușă. Ce trebuie să verifice Garda de Mediu

Un nor dens de cenușă și zgură s-a ridicat din depozitele Termocentralei Turceni și a fost purtat de vânt spre zonele locuite și spre șoseaua care leagă orașul Turceni de Filiași. Praful a redus temporar vizibilitatea pe carosabil, iar șoferii au fost nevoiți să încetinească. Complexul Energetic Oltenia susține că instalațiile pentru umectarea depozitelor au fost pornite, însă acestea nu au reușit să împiedice răspândirea cenușii.

Episodul readuce în atenție o problemă veche a termocentralei pe lignit: capacitatea operatorului de a preveni spulberarea cenușii în perioadele cu vânt puternic. Explicația condițiilor meteorologice nu înlătură obligația companiei de a lua măsuri suficiente pentru protejarea aerului și a populației, mai ales că asemenea fenomene s-au repetat, iar Complexul Energetic Oltenia a mai fost sancționat.

Praful ridicat de vânt nu a rămas în perimetrul industrial. Acesta a ajuns în apropierea locuințelor, dar și pe drumul Turceni-Filiași, unde vizibilitatea a fost redusă la un moment dat. Imaginile apărute în spațiul public arată o perdea de praf care acoperă zona și afectează circulația.

Reprezentanții Complexului Energetic Oltenia au transmis că instalațiile de stropire a depozitelor de zgură și cenușă au fost puse în funcțiune încă de dimineață. La intervenție ar fi fost folosită inclusiv o autospecială de pompieri. Compania admite însă că măsurile nu au fost suficiente în raport cu intensitatea vântului.

Cu alte cuvinte, instalațiile au funcționat, dar rezultatul pentru care au fost construite – împiedicarea ridicării și împrăștierii prafului – nu a fost obținut. Această situație trebuie verificată de Garda de Mediu Gorj: dacă depozitele au fost umectate corespunzător înainte de intensificarea vântului, dacă instalațiile au capacitatea necesară și dacă operatorul a respectat toate măsurile prevăzute în autorizația integrată de mediu.

Vântul puternic nu este o situație imprevizibilă

În cazul depozitelor de cenușă, vântul nu poate fi tratat ca un eveniment complet imprevizibil. Operatorul cunoaște atât caracteristicile amplasamentului, cât și riscul ca materialul uscat să fie ridicat și transportat pe distanțe mari.

Prevenția nu ar trebui să înceapă abia după formarea norului de praf. Autoritățile trebuie să stabilească dacă suprafața depozitului era suficient umectată înainte de episod, dacă instalațiile acopereau întreaga zonă vulnerabilă și dacă au existat sectoare neprotejate. De asemenea, trebuie verificat dacă prognozele privind intensificarea vântului au determinat aplicarea unor măsuri suplimentare.

În 2024, Complexul Energetic Oltenia anunța pregătirea unei instalații de umectare pentru depozitul de zgură și cenușă de la Turceni. Investiția era prezentată drept o măsură necesară pentru respectarea cerințelor privind calitatea aerului. Faptul că, în 2026, cenușa ajunge din nou în apropierea locuințelor și pe un drum public ridică întrebări privind eficiența investiției, capacitatea instalației și modul în care aceasta este exploatată.

Termocentrala Turceni a mai fost amendată

Fenomenul nu este o premieră. În aprilie 2024, comisarii Gărzii de Mediu au constatat spulberări masive de praf de pe depozitele de zgură și cenușă ale termocentralelor Turceni și Rovinari. Instituția a transmis atunci că nu s-a intervenit corespunzător, deși județul Gorj se afla sub avertizare de vânt puternic. Cele două termocentrale au fost sancționate cu câte 15.000 de lei.

Un episod asemănător fusese înregistrat și în februarie 2020. Garda de Mediu Gorj anunța atunci declanșarea unui control după ce praful de la depozitul administrat de Complexul Energetic Oltenia fusese ridicat în atmosferă. Verificările au vizat atât Termocentrala Turceni, cât și firmele care executau lucrări de supraînălțare a depozitului. Ulterior, compania a fost amendată cu 50.000 de lei pentru poluarea produsă de depozitul de cenușă.

Repetarea fenomenului arată că nu este suficient ca operatorul să demonstreze că a pornit instalațiile de stropire. Autoritățile trebuie să verifice dacă măsurile au fost adecvate riscului și dacă acestea au fost aplicate preventiv, nu doar în momentul în care praful ajunsese deja în afara depozitului.